Continuand povestea calatoriei in Italia...
(imi cer scuze pentru intarziere, dar mai bine mai tarziu decat deloc nu ? :P)
trenul in care ne urcasem avea sa ne duca in orasul la care am visat de mai bine de 10 ani...
MILANO
auzisem multe despre Milano,studiasem multe,
pareri pro, pareri contra, acum aveam ocazia sa ma conving
in plus de Milano ma leaga o pasiune aprinsa din 1994, se numeste AC Milan. Cuore Rossonero!!!
in Milano am ajuns seara, gara Centrale e de o arhitectura care m-a facut sa exclam din nou WAW.
Cazarea o aveam in zona Niguarda, acum aveam sa vedem daca noptile de dinaintea plecarii au fost pierdute cu un scop bun,pentru ca avema sa folosesc toate informatiile stranse legate de localizarea Hotelului, a obiectivelor de vizitat si manipularea transportului local.
S-au dovedit extrem de benefice,intrucat pentru mine, senzatia era ca traiam in Milano de o viata.
prima impresie,seara putin innorat despre Milano,un oras mare care iti deschidea apetitul la cunoastere, elegant prin tot ce vedeai.
Incepeam sa inteleg de ce este orasul modei. e un oras plin de stil, si il vezi in orice.
Ajunsi in camera dupa o calatorie cu un Tramvai, cu bancute de lemn,interesant,vechi dar prompt, in interior aparuse un mic conflict intre dorinta de a vizita piazza del Duomo seara si a ne tolani in pat pana dimineata.
La insistentele mele si in dorinta de a vedea si magia Domului seara, pornim si spre Piazza del Duomo.
Traseele erau toate trecute pe foite,xstatii cu tramvaiul, apoi y statii cu metroul si taadaa ajungeam in Piazza del Duomo, tramvaiul de asta data era unul nou, modern cu un vatman care a avut amabilitatea sa ne astepte cam 2 minute pana am ajuns sa urcam si asta undeva pe la ora 23.
Cand am iesit din gura de metrou in Piazza del Duomo, multitudinea de statuete care acopera Duomo straluceau in lumina reflectoarelor si parte dansau in fata ochilor, SUPERB.
liniste, eleganta in arta, stil, respect sunt doar cateva din lucrurile care descriau galeriile Vitorio Emanuelle si Doumo.
Dupa ce puterile erau spre epuizare,ne-am intors pe la un 3 dimineata in camera, pentru a ne reincarca bateriile pentru ziua de duminica.
Duminica a inceput cu un mic dejun copios, cu absolut de toate in sala de mese a hotelului,ne-a luat cam o ora sa servim tot ce era si ne poftea stomacelul :P,asadar pe la un 9 am pornit din nou spre Piazza de Duomo,
Prima oprire a reprezentat-o Castelul Sforzesco, casa Ducilor de Milano si stapanii regiunii Lambardia, peste tot domina insemnul Milanului, iar castelul extrem de bine intretinut.
Intrucat in aceeasi zi avea loc si maratonul avon, am avut ocazia sa obtin o sedinta foto de o poza :D, cu Miss Eleganza Puglia, Emanuela Metozzi, asta in Parcul Sempione.
Urmeaza sa revenim la Duomo, in interior e absolut apasator ca dimensiune, cam tot ce vezi e marmura in Duomo,fiind duminica avea loc si o slujba, de la intrare pana la altar aveai o distanta considerabila, si erai inconjurat de vitralii imense si extraordinar concepute.
A urmat calatoria pe Duomo, dupa o insiruire de trepte cisculare am ajung pe acoperis,unde din nou, statuetele formele, infloriturile te faceau sa te intrebi cum de sunt inca intacte si atat de impunatoare, de pe acoperit imaginea e de vis, ajuns pe creasta catedralei, primul lucru care l-am facut a fost sa ma asez in fund si sa privesc cerul, atat de senin si parca mai aproape si mai clar, dupa toata agitatia de turisti care se afla in piazza, sus erai intr-o alta lume, n-am pierdut ocazia de a repera de pe Duomo catedrala fotbalului din Milano, Stadio San Siro.
Dorinta legata de aceasta calatorie a fost si aceea de a ajunge pe Stadio San Siro la meciul Milan - Juve, din pacate, din timp nu am reusit sa imi procur biletele, iar cand am ajuns la stadion pe ecranele mari de la portile de intrare scria destul de apasator pentru mine: SOLD OUT!
pentru aproximativ 15 min, nu mai stiam ce fac, ce as vrea sa fac, unde as vrea sa ma duc.
ca si la noi existau bisnitati care incercau sa imi vanda, un bilet cu 100 de euro, care inital a costat 13 euro, la tribuna inelul 3. Doar ca acest meci era considerat de risc maxim si biletele s-au vandut nominativ. Deci riscam sa dau 100 de euro si sa nu pot intra la meci cu biletu lcumparat de la ei.
De la informatii am obtinut cateva contacte de unde sep ot procura bilete din afara iatliei din timp, si am plecat de la stadion cu promisiunea catre mine ca ma voi intoarce pentru a intra pe stadion. Iar a doua zi luni pentru a vizita muzeul San Siro, unde am reusit sa vad Cupa Campionilor Europeni, imagini din perioada Van Basten , Ruud Gullit, Reykaard. Sa vad o copie in marime naturala a lui Baresi. plus o farfurie de la finala din 1989 cu stema Stelei pe ea. :D, pot spune ca partea de muzeu e cam saracacioasa in trofee, am observat doar cupa Uefa la ei.
Am continuat itinerariul de vizitat ajungand la Maria delle Grazie si "Cina cea de Taina" o pictura pastrata intacta chiar si dupa bombardamentele din al doilea razboi mondial, un obiectiv destul de vizitat la care trebuia sa iti faci rezervare din timp, noi am avut noroc si am prins cateva locuri la numai 40 de min distanta :D. cum pictura se afla intr=o cladire alaturata bisericii, in biserica ai ocazia sa vezi diferite altare din secolele IX - XIV destul de spirituale.
A urmat Muzeul de Stiinta Leonardo da Vinci, unde probabil am reusit in aproximativ o ora sa vizitam doar 30% din muzeu si acela pe fuga. Opere de ale lui Da Vinci, muzeul muzicii, al timpului, metalurgiei, inventiilor, laboratoare de chimie, biologie, robotica, Hala Trenurilor, Hala Aero nauticii, avione, machete din vase, un Submarin, astea fiind doar o partea din cele vazute.
Muzeul e absolut Grandios.
pe Via Torino, ne-am mai odihnit prin magazine, apoi am luat pranzul la un restaurant din zona galeriilor Vitorio Emanuele, Cristian si-a dat seama ca nu ii plac si nu o sa ii palca vreodta prosciuto :D, eu am preferat pastele, care au fost delicioase.
fara sa stai sa analizezi, reuseai sa iti dai seama cine era milanez si cine era turist, milanezii aveau ceva din gratiozitate, eleganta si stil .
pentru luni dimineata a ramas sa vizitam si Scalla di Milano o impresionanta Opera care are nu mai putin de 6 nivele de balcoane si o acustica si arhitectura ce te amuteste,
Drumul spre aeroport cu autocarul a venit odata cu alarma ca bateriile erau la nivelul critic de energie. Am incercat si am reusit sa obtin un weekend in care imaginile si trairile mi-au imbogatit sufletul si care m-au facut si pe mine si pe Cristian sa spunem, mai vreau sa vizitam.
Oboseala si dezamagirea ca nu am reusit sa vad un meci pe San Siro nu au putut sa contracareze imaginile extraordinare intiparite in minte :D
Milano intr-un cuvant ... MERAVIGLIOSA
