Mâna mea de-ar fi un ram
Şi cu flori ţi-ar bate-n geam,
Să-i deschizi te vei grăbi ?
Că sunt eu, oare vei şti ?...

Sau o frunză îţi va spune,
Că-i o vară-n strai-copil
Ce-a venit aşa, tiptil,
Hoinărind pe căi nebune ?...

Ochii mei de-or fi ninsori,
Cer sau stoluri de cocori,
Şi-n gând ţi-or broda mereu,
Un abis... vei şti că-s eu ?

Ori vei prinde-ntr-o cunună
Ce n-a fost şi înc-o zi ?...
Iar când soare n-oi mai fi,
Tu vei crede că sunt lună... ?

O, iubire, n ce minune
Ne-am ascuns, iubind sublim ?
Şi de ce seninul spune
Că şi-acum în el plutim ?

Ne-a păstrat ramul, în floare
Şi-n albul oricărui rost...
Dar din tot, doar ce nu moare
Va şti când şi ce am fost...

versuri Mariana Eftimie Kabbout